MONOTELÍSM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme]. Vezi definitia »

TITOÍSM s. n. formă de socialism practicată în fosta Iugoslavie sub conducerea lui Iosif Broz Tito. (după fr. titisme) Vezi definitia »

HILEMORFÍSM s. n. doctrină care fundamentează existența corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potențială) și „forma substanțială” (activă, determinantă). (< fr. hylémorphisme) Vezi definitia »

ITACÍSM s.n. Sistem potrivit căruia litera grecească e se pronunță i (ita). [< fr. itacisme, cf. ita – numele literei η în greaca modernă]. Vezi definitia »

GRADUALÍSM s. n. concepție potrivit căreia evoluția speciilor se desfășoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziție, rezultând în final specii noi. (< engl. gradualism) Vezi definitia »