MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog. Vezi definitia »

cleombăní, clembănésc, vb. IV (reg.) 1. a vibra, a zbârnâi (o coardă). 2. a clănțăni (din dinți). Vezi definitia »

zduhní, zduhnésc, vb. IV (reg.) a muri, a dispare. Vezi definitia »

ZGÂȚINÍ, zgấțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi) Vezi definitia »

puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). Vezi definitia »