MLÁCĂ, mlăci, s. f. (Reg.) Mlaștină, smârc. – Din bg.. scr. mlaka. Vezi definitia »

SONOTÉCĂ s. f. arhivă conținând înregistrări de diverse sunete, care pot fi utilizate în filme, în emisiuni radiofonice, de televiziune etc. (< fr. sonothèque) Vezi definitia »

VORBÚȚĂ, vorbuțe, s. f. (Reg.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -uță. Vezi definitia »

gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene). Vezi definitia »

RÁBLĂ, ráble, s. f. ~ (etim. incertă; relaționat cu sb. rabatno = în stare proastă și rabljenje = purtare, folosire, dar lipsește veriga de legătură; relație mai puțin probabilă cu săs. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovină, borhot) Vezi definitia »