TOCMÁȘ, tocmași, s. m. (Reg.) Flăcău căruia i se încredințează conducerea jocului într-un sat, angajarea lăutarilor etc. – Din tocmi + suf. -aș. Vezi definitia »

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș. Vezi definitia »

uriáș (-și), s. m. – 1. Gigant, găligan. – 2. (Adj.) Gigantic, colosal. – Var. urieș. Mag. óriás (Cihac, II, 537; Tiktin). – Der. urieșesc, adj. (gigantic); urieșiță, s. f. (Trans., femeie uriașă). Vezi definitia »

cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte. Vezi definitia »

colăcáș, colăcáși, s.m. (reg., înv.) 1. sol al mirelui care felicită mireasa înainte de sosirea acestuia. 2. colăcer, urător, colăcar. 3. denunțător al unui hoț. Vezi definitia »