SPECTROSCOPÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază spectrele de emisiune sau absorbție ale diferitelor substanțe. 2. capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiațiilor. (< fr. spectroscopie) Vezi definitia »

ELECTROSPECTROGRAFÍE s. f. analiza formei complexe a unei electroencefalograme prin izolarea și înregistrarea sistemului de unde constituent. (< electro- + spectrografie) Vezi definitia »

EXPIÁȚIE s. f. expiere. (< fr. expiation, lat. expiatio) Vezi definitia »

GEOMORFOLOGÍE s. f. știință care studiază relieful terestru. (< fr. géomorphologie) Vezi definitia »

EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia) Vezi definitia »