strătúț, strătúți, s.m. (reg.) andrea pe care se reazemă perna morii. Vezi definitia »

TURCALÉȚ s. m. v. turculeț. Vezi definitia »

TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc³. – Toc³ + suf. -uleț. Vezi definitia »

STĂTULÉȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat¹. – Stat¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. Vezi definitia »