magopéț, magopéți, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om șiret. 2. brutar. Vezi definitia »

CETÉȚ, ceteți, s. m. (Înv.) Persoană care citește; cititor. – Din sl. čĩtĩcĩ. Vezi definitia »

GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț. Vezi definitia »

ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. Vezi definitia »

OSTRÉȚ, ostrețe, s. n. Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard. ♦ Spec. Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bg. ostreț. Vezi definitia »