CROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a componenților unui amestec bazată pe filtrarea printr-un absorbant. (< fr. chromatographie) Vezi definitia »

PNEUMOTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică, în bolile pulmonare, constând în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat. [Gen. -iei. / < fr. pneumothérapie, cf. gr. pneumon – plămân, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

CROMOPSÍE s.f. Boală a ochiului datorită căreia obiectele necolorate sunt percepute în culori. [Gen. -iei. / < fr. chromopsie, cf. gr. chroma – culoare, opsis – vedere]. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiațiilor X. [Gen. -iei. / < fr. radiométallographie]. Vezi definitia »

PRÁXIE, praxii, s. f. (Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie. Vezi definitia »