DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »

OSTEOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie (1). (< fr. ostéologie) Vezi definitia »

VENTROFIXÁȚIE s. f. fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal. (< fr. ventrofixation) Vezi definitia »

BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Din bostan + suf. -ărie. Vezi definitia »

ELECTROSCOPÍE s. f. disciplină care studiază electroscoapele și aplicațiile lor. (< fr. électroscopie) Vezi definitia »