jucáș, -ă, adj. (înv.) jucăuș. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

cólteș (-șe), s. n. – Trunchi, buștean. Rut. kołotyca „așchie” (DAR). În Bucov. și Maram. Vezi definitia »

cazîlbaș (-și), s. m. – Persan. Tc. kizil baș „cap roșu; persan” (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

BAȘ s. n. Amestec format din făină de grîu, apă și drojdie, omogenizat și fermentat, folosit la prepararea maialei pentru pîine. Vezi definitia »