ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis. Vezi definitia »

OSCULÁȚIE s.f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență, între o curbă sau o suprafață cu altă curbă sau suprafață. [Gen. -iei. / < fr. osculation, cf. lat. osculatio – sărutare]. Vezi definitia »

BRAHIMELÍE s. f. malformație congenitală prin dezvoltarea incompletă sau scurtimea membrelor; micromelie. (< fr. brachymélie) Vezi definitia »

PROCTECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a anusului sau rectului. [Gen. -iei. / < fr. proctectasie, cf. gr. proktos – anus, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ◊ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ◊ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora. Vezi definitia »