EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela. 2. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error) Vezi definitia »

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială. – V. biciui. Vezi definitia »

BRIOZOÁRE s.n.pl. (Biol.) Clasă de mici nevertebrate acvatice, care trăiesc în colonii fixate de alge, de cochilii, de roci, având aspect de mușchi; (la sg.) animal din această clasă. [< fr. bryozoaires, cf. gr. bryon – mușchi, zoarion – animal mic]. Vezi definitia »

ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe]. Vezi definitia »

DEZINFLAMÁRE s.f. Faptul de a se dezinflama. [< dezinflama]. Vezi definitia »