REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic. Vezi definitia »

MONÓDIC, -Ă, monodici, -ce, adj. (Muz.) Care este specific monodiei, de monodie. – Din fr. monodique. Vezi definitia »

BICÍCLIC, -Ă adj. 1. cu două cicluri. ◊ (despre compuși organici) care conține două cicluri închise în formulă. 2. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri. (< fr. bicyclique) Vezi definitia »

OLOIOTRÓFIC, -Ă adj. (despre plancton) bogat în substanțe organice în stare de putrefacție. (< germ. oloiotrophisch) Vezi definitia »

ECOGEOGRÁFIC, -Ă adj. condiționat de factorii ecologici și geografici. (< fr. écogeographique) Vezi definitia »