FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia]. Vezi definitia »

OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »

ZĂMĂRÍE, zămării, s. f. (Reg.) Mâncare cu zeamă multă; cantitate mare de zeamă. – Zamă + suf. -ărie. Vezi definitia »

ALĂMẤIE s. f. v. lămâie. Vezi definitia »

ÁRIE¹ s. f. 1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. zonă de răspândire a unui fenomen. ◊ areal¹. 3. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. (< lat. area) Vezi definitia »