PĂSTORÍT s. n. Ocupația, profesiunea de păstor (1); creșterea vitelor; păstorie, păstorire. – V. păstori. Vezi definitia »

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus) Vezi definitia »

ȘOIMĂRÍT s. n. Vânătoare cu ajutorul șoimilor (1). – Șoim + suf. -ărit. Vezi definitia »

TÂRȘÂÍT¹ s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi. Vezi definitia »

ZIDĂRÍT s. n. Meseria zidarului; zidărie². – Zidar + suf. -it. Vezi definitia »