Definita cuvantului compozit
COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu compozit
jeluít, jeluítă, jeluíți, jeluíte, adj. (pop.) 1. cuprins de jale, plin de jale; îndurerat, întristat. 2. dorit. 3. compătimit. Vezi definitia »
GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui. Vezi definitia »
SELENÍT2 s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună]. Vezi definitia »
LĂMURÍT, -Ă, lămuriți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a înțeles clar ceva; limpezit2. 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este ușor de înțeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. – V. lămuri. Vezi definitia »
chibrít (chibríturi), s. n. – Bețișor de lemn cu gămălie din material inflamabil care se aprinde prin frecare. Tc. (arab., per.) kibrit „sulf”, de unde și sp. alcrebite (Roesler 596; Șeineanu, II, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144). Invenția datează aproximativ din 1830; prima fabrică română din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însă cuvîntul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu accepția „ardoare, mînie”. Cf. alb., bg. kibrit, cu sensul rom., ngr. ϰιμπρίτης „slab ca un băț”. – Der. chibritelniță, s. f. (suport de cutie de chibrituri). Vezi definitia »