CONCERTÁT, -Ă adj. stabilit, hotărât împreună cu alții; care rezultă dintr-o înțelegere, convenit. (<fr. concerté, it. concertato) Vezi definitia »

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa. Vezi definitia »

CONDUPLICÁT, -Ă adj. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăți suprapuse. (< fr. condupliqué) Vezi definitia »

stufat s. n. sg. (er.) păr pubian. Vezi definitia »

iscusát (-tă), adj. – Scutit de impozite. Ngr. ἐξϰουσάτος, din lat. excusatus (Bogrea, Lui N. Iorga, omagiu, Craiova 1922, p. 51-63; Drăganu, Dacor., III, 726; DAR). Popular, rar. Vezi definitia »