țicní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sparge un obiect de ceramică sau de sticlă. – 2. (Refl.) A bate cîmpii, a-și pierde mințile. – Var. Mold. țîcni. Creație expresivă, care imită zgomotul bătăii ușoare, cf. țac, cu suf. tot expresiv -ni. – Der. țicneală, s. f. (nebunie, rătăcire). Țicni este față de tic, ca țăcăni față de țac. Țicnitoare, s. f. (Banat, pasăre, Picus maior), cf. ciocănitoare. Vezi definitia »

STURIÓNI s.m.pl. Ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, având corpul acoperit cu plăci osoase; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stöhr]. Vezi definitia »

PREHOMINIÉNI s. m. pl. grup de hominieni intermediar între om și maimuțele antropiode: pitecantropul, sinantropul, africantropul. (< fr. préhominiens) Vezi definitia »

STÂNJINÍ vb. IV v. stânjeni. Vezi definitia »

ȚICNÍ, țicnesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti. a se zăpăci, a se țăcăni. – Cf. scr. ciknuti. Vezi definitia »