LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »

DUHNÍ, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti. Vezi definitia »

ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca. Vezi definitia »

APUSENI, Munții ~, grupă muntoasă, parte componentă a Carpaților Occidentali, încadrată de Cîmpia și Dealurile de Vest (la V), de Pod. Transilvaniei (la E), de Pod. Someșan (la N) și de culoarul Mureșului (la S); constituiți din nuclee de șisturi cristaline și granite (M-ții Zarandului și Gilăului), peste care stau depozite de sedimentare paleozoice și mezozoice (M-ții Codrului, M-ții Trascăului), străbătute de bananite și dacite; puternic cutați, șarlați și faliați (M-ții Metaliferi, Vlădeasa ș.a.). Alcătuiți dintr-un masiv central (M-ții Bihor) cu alt. de peste 1.800 m, cu platforme de eroziune, înconjurat de masive bine individualizate, cu alt. sub 1.000 m. În N masivului central se desfășoară M-ții Meseșului și Plopișului (șisturi cristaline), despărțite prin depr. Șimleului; în V, M-ții Pădurea Craiului (calcare și fliș cratacic) și Codru-Moma (calcare mezozoice), despărțiți prin depr. Beiușului; în SV M-ții Zarandului (șisturi cristaline și și fliș cretacic), iar în S, M-ții Metaliferi. În E masivului central se desfășoară masivul Gilău-Muntele Mare și M-ții Trascăului (granite și conglomerate cretacice), iar în NE, M-ții Vlădeasa. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubăta Mare). Expl. de min. auro-argentifere, bauxită, sulfuri complexe. Rețea hidrografică cu densitate ridicată și debit bogat. Alternanță de păduri de molid și de rășinoase în amestec cu foioase. Importantă zonă turistică (peșteri, chei, defilee, izbucuri). Aici se află cel mai ridicat plafon al așezărilor omenești din Carpații Românești (satul Bădăi, com. Avram Iancu, jud. Alba, situat la 1.650 m). Vezi definitia »

plescăní, pléscăn și plescănésc, vb. IV (reg.) 1. a pocni. 2. a plescăi, a clefăi. 3. (despre lichide, substanțe vâscoase) a se lovi sau a lovi un corp tare; a pleoscăi. Vezi definitia »