STAȚIÚNE s.f. I. 1. (Liv.) Stație. ◊ Stațiune balneară (sau climaterică) = localitate în care se găsesc ape minerale sau condiții climaterice prielnice sănătății. 2. Ansamblu de clădiri și de instalații care servește la efectuarea unor observații, la îndeplinirea unei operații tehnice sau a activității unei unități de muncă de pe un anumit teritoriu. ♦ Centru special pentru cercetări experimentale. 3. Așezare omenească din epocile primitive. II. Poziție caracteristică a corpului (la om și la animale). III. (Biol.) Totalitatea factorilor care constituie mediul în care se dezvoltă o specie sau o grupare vegetală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio]. Vezi definitia »

INCORECTITÚDINE s. f. lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie. (< in¹- + corectitudine) Vezi definitia »

INTROVERSIÚNE s. f. orientare a stărilor de conștiință spre lumea interioară; retragere în sine însuși. ◊ detașarea libidoului de obiectele exterioare și retragerea asupra lumii interioare. (< fr. introversion) Vezi definitia »

INTERSESIÚNE s. f. timp care se scurge între două sesiuni. (< fr. intersession) Vezi definitia »

PONDERAȚIÚNE s.f. v. ponderație. Vezi definitia »