pucíngă, s.f. (reg.) unealtă de cizmărie cu care se netezește, se poleiește sau se lustruiește pielea. Vezi definitia »

EZERÍNĂ s.f. Alcaloid extras din semințele unei plante leguminoase, foarte toxic. [< fr. ésérine]. Vezi definitia »

TRÁILĂ s. f. pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. (< fr. traille) Vezi definitia »

CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură. Vezi definitia »

lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă. Vezi definitia »