Definita cuvantului luncă
lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu luncă
SALÍNĂ s. f. mină de sare; ocnă. (< fr. saline, lat. salina, germ. Saline) Vezi definitia »
OSTEOSCLERÓZĂ, osteoscleroze, s. f. (Med.) Condensare a țesutului osos. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéosclérose. Vezi definitia »
MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă, mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță. Vezi definitia »
PELAGROZÍNĂ s. f. Substanță toxică aflată în bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine. Vezi definitia »
CIANOCOBALAMÍNĂ s. f. vitamina B12. (< fr. cyanocobalamine) Vezi definitia »