STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare. Vezi definitia »

MALEABILIZÁRE s.f. Acțiunea de a maleabiliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic sau termochimic care se aplică pieselor turnate din fontă albă pentru îmbunătățirea unor proprietăți mecanice. [Pron. -le-a-. / < maleabiliza]. Vezi definitia »

ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită, arc. Vezi definitia »

vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri Vezi definitia »

REFÁCERE s. f. acțiunea de a (se) reface. ◊ operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. (< reface) Vezi definitia »