Definita cuvantului strâmtoare
STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strâmtoare
RE- Element de derivare cu sens iterativ, care servește la formarea de verbe, adjective și substantive. [< fr. re-, cf. lat. re-]. Vezi definitia »
făcáre s.f. (reg.) 1. farmec. 2. facere, făcaș, fapt, făcut, făcătură. Vezi definitia »
ÎMPUNGĂLÍRE s. f. v. împungăli. [DLRM] Vezi definitia »
CONSFĂTUÍRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui) Vezi definitia »
ESCARPÁRE s. f. executare a barajelor antitanc. (după fr. escarpement) Vezi definitia »