holoboácă s.f. (reg.) rachiu, holercă, stropșală, țuică. Vezi definitia »

JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. Vezi definitia »

TILÍNGĂ s. f. v. tilincă. Vezi definitia »

POLITÉȚĂ s.f. v. politețe. Vezi definitia »

TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. ◊ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. ◊ lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis) Vezi definitia »