TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊ Loc. adj. și adv. Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ. Vezi definitia »

TUTÓR s.m. v. tutore. Vezi definitia »

TRIFÓR, -Ă adj. (arhit.; despre o deschidere) cu trei uși sau canaturi despărțite prin colonete. (< it. trifora) Vezi definitia »

PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor. Vezi definitia »

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur. Vezi definitia »