INVOLUTÍV, -Ă adj. Cu caracter de involuție. [< fr. involutif]. Vezi definitia »

EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif) Vezi definitia »

ACUMULATÍV, s. n. 1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare. 2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul. (< fr. accumulateur) Vezi definitia »

SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif. Vezi definitia »

DATÍV s. n. Caz al declinării care exprimă, de obicei, destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect și răspunzând la întrebarea „cui?” ◊ Dativ etic = dativul unui pronume care indică pe cel interesat în acțiune. – Din fr. datif, lat. dativus. Vezi definitia »