ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. Vezi definitia »

corsár (corsári), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις. Vezi definitia »

sărindar, sărindare s. n. 1. (intl.) ieșirea din spate, ușa de refugiu. 2. (prst.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc. Vezi definitia »

ANTITOTALITÁR, -Ă adj. împotriva totalitarismului. (< fr. antitotalitaire) Vezi definitia »

mărar (pe șanuri) expr. (vulg.) părul de pe picioare. Vezi definitia »