BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc. Vezi definitia »

pelsci s.m. pl. (reg.) ghiocei-bogați. Vezi definitia »

haréci! interj. (înv.) 1. adjudecat! (strigăt cu care conducătorul unei licitații închidea licitația). 2. prețul dobândit de un lucru la licitație. 3. adjudecare (la licitație). Vezi definitia »

bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34). Vezi definitia »

mătălnicí, mătălnicésc, vb. IV (reg.) 1. a se alinta, a se linguși. 2. a lucra, a merge alene. Vezi definitia »