isprăvitúră s.f. (înv.) ducere la capăt, terminare. Vezi definitia »

mólfă, mólfe, s.f. (reg. înv.) umflătură, gâlcă. Vezi definitia »

șíbă, șíbe, s.f. (reg.) 1. crenguță; vreasc, surcică. 2. prăjină de care se leagă găleata la fântâna cu cumpănă. 3. cumpănă (la fântână). Vezi definitia »

ÁLGĂ s. f. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic. (< fr. algue, lat. alga) Vezi definitia »

plástă¹, pláste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor. Vezi definitia »