LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur]. Vezi definitia »

UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător. Vezi definitia »

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. zeflemitoáre Vezi definitia »

NARCOTIZATÓR, narcotizatori, s. m. (Rar) Persoană care administrează pacientului narcoticul înaintea intervenției chirurgicale. – Narcotiza + suf. -tor. Vezi definitia »

ACHINETOSPÓR s. m. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee. (< fr. akinétospore) Vezi definitia »