COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire) Vezi definitia »

EDILITÁR, -Ă adj. Referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș. [Cf. fr. édilitaire]. Vezi definitia »

TERNÁR, -Ă adj. format din trei unități, divizibil cu 3. ◊ (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen). ◊ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius) Vezi definitia »

stăvár, stăvári, s.m. (reg.) 1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu. 2. (înv.) armăsar. 3. specie de insectă de noapte. Vezi definitia »

INTERPARLAMENTÁR, -Ă adj. între diferite parlamente. (< fr. interparlementaire) Vezi definitia »