Definita cuvantului colocatar
COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu colocatar
vasculár adj. m., pl. vasculári; f. vasculáră, pl. vasculáre Vezi definitia »
BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi1 (II). Stațiune balneară. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balnéaire (lat. lit. balnearius). Vezi definitia »
IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar. Vezi definitia »
CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar. Vezi definitia »
CÂNEPÁR, cânepari, s. m. Pasăre cântătoare cu pene roșii pe cap, pe gât și pe laturile pieptului, cafenii pe spate și albe pe aripi și pe abdomen, care se hrănește mai ales cu semințe de cânepă (Carduelis cannabina). – Cânepă + suf. -ar. Vezi definitia »