ROMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Elveția francofonă. ◊ (s. n.) dialect franco-provensal. (< fr. romand) Vezi definitia »

PROBÁND², -Ă s. m. f. cel care cere să fie primit într-un ordin religios (catolic). (< it. probando) Vezi definitia »

SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus. Vezi definitia »

ARLAND, Marcel (1899-1986), scriitor francez. Romane, nuvele și eseuri critice în spiritul moralismului clasic („Marea iertare”). Vezi definitia »

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund. Vezi definitia »