AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantități. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit². [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – A³ + mănunt „mărunt”. Vezi definitia »

CARBURÁNT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. – Din fr. carburant. Vezi definitia »

POSTAMÉNT s. n. temelie, bază de susținere a unei statui, mașini etc.; soclu, piedestal. (< germ. Postament) Vezi definitia »

CONTRAARGUMÉNT s.n. Argument care se opune altuia. [Pron. -tra-ar-. / cf. fr. contre-argument]. Vezi definitia »

FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant. Vezi definitia »