DEBILITÁNT, -Ă, debilitanți, -te, adj. Care debilitează, care slăbește. – Din fr. débilitant. Vezi definitia »

OPOZÁNT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adj., s. m. (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant) Vezi definitia »

DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis. Vezi definitia »

DISCONT, s.n. 1. beneficiu, câștig Vezi definitia »

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din fr. embranchement. Vezi definitia »