DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »

ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur. Vezi definitia »

REORGANIZATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care organizează. (< fr. réorganisateur) Vezi definitia »

sărăcitór, sărăcitoáre, adj. (înv.; despre plante) care sărăcește solul în care crește. Vezi definitia »

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. Montator. – Din fr. monteur. Vezi definitia »