BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit. – V. bâhli. Vezi definitia »

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru, lucios și foarte dens. – Fr. anthracite. Vezi definitia »

MINȚÍT s. n. Faptul de a minți. – V. minți. Vezi definitia »

TREZÍT, -Ă, treziți, -te, adj. (Despre mâncăruri, băuturi etc.) Care și-a pierdut tăria, gustul, aroma etc.; răsuflat. ♦ Cu miros greu, descompus. – V. trezi. Vezi definitia »

REGOLÍT s.n. (Geol.) Scoarță de dezagregare care se formează pe versanții slab înclinați. [< fr. régolithe, cf. ar. reg – teren plan, gr. lithos – piatră]. Vezi definitia »