RIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare]. Vezi definitia »

PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer]. Vezi definitia »

înmiasmá, înmiasméz, vb. I (înv.) a infecta (aerul, un loc) cu miasme. Vezi definitia »

BLAMÁ vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer) Vezi definitia »

ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium¹ [; sau din lat. bucināre; sau din bucium¹, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃) Vezi definitia »