STEREOIZOMERÍE s. f. izomerie determinată de așezarea diferită în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomérie) Vezi definitia »

EDITOLOGÍE s. f. știința editării cărților, a prospectării pieței în vederea difuzării lor. (< edita + -logie) Vezi definitia »

ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. Vezi definitia »

EXFOLIÁȚIE s. f. 1. cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. 2. cădere a părților moarte care se detașează de un os, de piele etc. în mici lamele. 3. desprindere, prin uzură, a unor straturi subțiri de pe suprafața unui metal. (< fr. exfoliation) Vezi definitia »

OXIGENOTERAPÍE s. f. tratament al anoxiei prin inhalații sau injecții cu oxigen. (< fr. oxygénothérapie) Vezi definitia »