POLIODÓNT, -Ă adj. care prezintă poliodontie. (< fr. polyodonte) Vezi definitia »

SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins]. Vezi definitia »

-ESCÉNT, -Ă suf. „care capătă calitatea de...” „care începe să...”. (< fr. -escent, cf. lat. -escentum) Vezi definitia »

ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau ochestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnement. Vezi definitia »

OPRIMÁNT, -Ă adj. (Liv.) Apăsător. [Cf. fr. opprimant]. Vezi definitia »