REGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe (1). II. adj. (despre propoziții; și s.f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată. ◊ (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent) Vezi definitia »

EFLUÉNT, -Ă, efluenți, -te, adj. (Tehn.; despre lichide) Care iese dintr-o instalație. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. effluent. Vezi definitia »

VICARIÁNT, -Ă adj. (Biol.; despre specii sau varietăți) Care se substituie reciproc; care au mai multe arii de răspândire. ♦ (Despre un organ anatomic) Capabil de a compensa insuficiența unui alt organ. [Pron. -ri-ant. / < fr. vicariant, cf. lat. vicarius – înlocuitor]. Vezi definitia »

DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona]. Vezi definitia »

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. V. delincvent. Vezi definitia »