BAGHÉTĂ s. f. 1. bețișor; nuielușă. ◊ vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ◊ băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție. 2. partea de lemn a arcușului. 3. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară. 4. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini. 5. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 6. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 7. pâine lungă și subțire. (< fr. baguette) Vezi definitia »

CHEMOREZISTÉNȚĂ, chemorezistențe, s. f. (Med.) Chimiorezistență. – Din germ. Chemoresistenz. Vezi definitia »

VISCOGRÁMĂ s. f. monogramă pentru determinarea pe cale gafică a viscozității unui ulei la o anumită temperatură. (< fr. viscogramme) Vezi definitia »

ÎNVÂRTEÁLĂ, învârteli, s. f. 1. Învârtire, întoarcere, răsucire. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Manevră (necinstită) folosită pentru obținerea unor profituri (individuale). Învârti + suf. -eală. Vezi definitia »

TURCOÁZĂ s.f. Fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, folosit ca piatră semiprețioasă; peruzea. [< fr. turquoise]. Vezi definitia »