mireásmă (mirésme), s. f. – 1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanță aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma. – Der. miroznă (var. miroasnă), s. f. (Mold., parfum), încrucișare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros. Vezi definitia »

povicércă, s.f. (reg.) șezătoare. Vezi definitia »

ÎNVÂRTÍTĂ, învârtite, s.f. – V. învârtit (3, 4) [DEX'98] Vezi definitia »

COLPÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a colului uterin; cervicită; metrită. [< fr. colpite, cf. gr. kolpos – vagin]. Vezi definitia »

CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din scr. komina. Vezi definitia »