cotígă (cotígi), s. f. – 1. Căruță, car cu două roți. – 2. La plug, teleagă. – Var. cotiugă. Sl. kotyga (Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76; Conev 72). Întrucit sensul din sl. este cel de „manta”, trebuie să se fi spus despre căruțele acoperite, ca trăsurile; cf. rut. kotiga „căruță” (după Candrea, Elemente, 404, provine din rom.). Se folosește mai ales în Mold. – Der. coti(u)geală, s. f. (car lung, pentru transportul buștenilor); coti(u)gar, s. m. (căruțaș). Cf. cotigi ‹ cot. Vezi definitia »

cioclávă, ciocloáve, s.f. (reg., înv.) ciocoi. Vezi definitia »

TETRÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. tétrose]. Vezi definitia »

ZOOSEMIÓTICĂ s.f. Știință a semnelor de comunicare și a comportamentului animalelor. (din fr. zoosémiotique) Vezi definitia »

BLOCADA CONTINENTALĂ (BLOCUSUL CONTINENTAL), ansamblu de măsuri decretate la Berlin (21 nov. 1806) de Napoleon I pentru a închide porturile Europei continentale comerțului Marii Britanii, în scopul ruinării economiei britanice. Vezi definitia »