Definita cuvantului incursiune
INCURSIÚNE s.f. 1. Pătrundere de scurtă durată a unor forțe armate într-un teritoriu sau într-un spațiu aerian străin; atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informații etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. (Fig.) Abordare a unui subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pron. -si-u-. / cf. fr. incursion, lat. incursio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu incursiune
CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține]. Vezi definitia »
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Fil.) Enunț care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. Vezi definitia »
MITIGAȚIÚNE s.f. v. mitigație. Vezi definitia »
răpciúne s. m. – Septembrie. – Var. răpciun. Origine îndoielnică. Se consideră reprezentant al lat. raptiōnem „șterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pu;cariu 1433; Tiktin); din lat. *rapatiōnem ‹ rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sînt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gîndit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă. Prezența suf. -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvînt este moștenit, fiindcă acest suf. se poate atașa și la elemente sl. (cf. slăbiciune). Poate se leagă de cuvîntul anterior. Vezi definitia »
ARISTIP din Cirene (c. 435-c. 360 î. Hr.), filozof grec. Discipol al lui Socrate și fondatorul școlii cirenaicilor. Vezi definitia »