VIRTÚTE s.f. 1. Calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etc; perfecțiune morală. ♦ Castitate, curățenie. ♦ Înclinație specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< lat. virtus, cf. fr. vertu, it. virtù]. Vezi definitia »

acvafórte s. f., (gravuri) pl. acvafórte Vezi definitia »

PROGRESIVITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi progresiv (1). – Din fr. progressivité. Vezi definitia »

PERPENDICULARITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi perpendicular (1); poziție perpendiculară; relație care există între două drepte sau planuri care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. – Din fr. perpendicularité. Vezi definitia »

ILEGALITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi ilegal; act ilegal. 2. Situație ilegală a unei organizații etc.; situație ilegală în care activează o organizație sau un activist al acesteia. [Cf. fr. illégalité]. Vezi definitia »