Definita cuvantului trâmbă
TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâșie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, șir, lanț. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trâmbă
AERODÍNĂ s. f. vehicul aerian mai greu decât aerul. (< fr. aérodyne) Vezi definitia »
LEGUMICULTÚRĂ, legumiculturi, s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor. – Din legumă + cultură. Vezi definitia »
-CÍT(Ă) elem. cito-. Vezi definitia »
MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat1 + suf. -ură. Vezi definitia »
cormánă (cormáne), s. f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”. Vezi definitia »