TRẤNTORIȚĂ, trântorițe, s. f. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora. – Trântor + suf. -iță. Vezi definitia »

GLÍFĂ s. f. pictogramă sau ideogramă (incizată în piatră), reprezentând cuvinte întregi într-o formă figurativă. (< fr. glyphe) Vezi definitia »

șcuitúră, șcuitúri, s.f. (reg.) lemn în formă de prismă triunghiulară, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. Vezi definitia »

ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina. Vezi definitia »

EOBIOGENÉZĂ s. f. totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții. (< eo- + biogeneză) Vezi definitia »