JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia. Vezi definitia »

CUCUVÁIE s. f. v. cucuvea. Vezi definitia »

ZOOGAMÍE s.f. Fertilizare cu polen transportat prin intermediul animalelor. (din fr. zoogamie) Vezi definitia »

FITOFIZIOLOGÍE s. f. știință care studiază principalele procese fiziologice din corpul plantelor; fiziologia plantelor. (< fr. phytophysiologie) Vezi definitia »

comádie s.f. (reg.) panglică cu decorații. Vezi definitia »